Dacă pe un PC cu Windows XP, cu un GB RAM, puteai rula un număr rezonabil de aplicații fără probleme, pe același sistem, cu aceeași cantitate de RAM, merge mai greu, dacă nu chiar foarte greu cu Vista, pentru că Vista cere mai multe resurse. Un GB RAM este limita minimă pentru a vedea Vista la față pe un PC, dar numai de la 2 GB se poate și lucra rezonabil pe acest sistem de operare. Iar mai nou, în cazul Windows 7, 1 GB RAM permite rularea decentă a unor aplicații, mai lejer decît pe Windows Vista.
În lumea reală, din propria experiență, vă pot spune că am folosit Vista pe 32 de biți pe laptop, cu 2 GB RAM, așa cum a venit din fabrică, fără probleme. Apoi am trecut la Windows 7 și am vrut să instalez mai multă memorie, pentru că licența era pe 64 de biți. Așa că am cumpărat încă un modul de RAM pentru laptop de 2 GB și l-am instalat în al doilea slot. Dacă sistemul de operare nu ar fi fost pe 64 de biți, aș fi rămas cu 2 GB RAM pe laptop, fără probleme, pentru că nu vroiam sub nici o formă să risipesc diferența de la 3,25 la 4 GB RAM. Dar avînd procesor compatibil și Windows nou pe 64 bit am dublat cantitatea de memorie. Nu vreau să spun că Windows 7 are nevoie de mai mult de 2 GB de RAM pentru a rula OK, dar cu 4 GB experiența este extraordinară. A fost o minimă investiție pe termen lung cu rezultate de care sînt foarte mulțumit (~100 RON). PC-ul nu face swap aproape deloc (cum mai fac sistemele vechi din era XP, și sună ca mitralierele), ventilatorul merge mai puțin, sistemul este prompt în reacții la comenzi, ce puteam să îmi doresc mai mult de la un laptop ?
Pentru că am văzut că articolul 32 vs. 64 de biți este unul dintre cele mai citite de pe site, m-am gîndit să abordez iar problema, mai ales din punctul de vedere al celor care încă sunt pe XP și nu sînt lămuriți ce trebuie făcut pentru un upgrade și dacă merită un upgrade sau nu la Windows 7 64 bit.
32-Bit și limitările de memorie
Să ne întoarcem puțin în timp. Cînd a apărut XP, în 2001, lucrurile erau mult mai simple. Sistemele de operare Windows erau pe 32 de biți, toate programele Windows de pe piață erau scrise pentru 32 de biți, iar PC-urile noi mai bune aveau majoritatea 256 sau 512 MB memorie. XP cerea inițial minim 64 MB și recomandabil 128 MB RAM potrivit specificațiilor Microsoft.
Dar întotdeauna mai multă memorie însemna viteză mai mare de lucru.
Dacă Windows nu are destul RAM, scrie pe disc în fișierul swap ceea ce nu folosește în acel moment și astfel face loc în RAM pentru alte aplicații. Ori hard discul cu platane este cea mai lentă componentă a unui calculator, și de aici frîna adusa de RAM-ul insuficient. RAM mai mult înseamnă deci pentru Windows mai puțin lucru cu hard discul, deci viteză mai mare.
Limitările software și hardware ale sistemelor de la vremea respectivă au permis maxim 4 GB RAM pe un sistem, din care o parte merge la sistemul de operare, iar restul la aplicații. Pentru programele de atunci, cantitatea de RAM era suficientă în cele mai multe cazuri. Sigur, au existat excepții de genul Photoshop sau mai știu eu ce jocuri care automat își alocau o mare parte din memoria sistemului, dar lucrurile nu erau nici așa atît de grave. Doar dacă aplicațiile erau prost proiectate la capitolul gestionarea memoriei apăreau tot felul de probleme.
Cu timpul, procesoarele și memoria RAM au devenit mai ușor accesibile financiar, ceea ce a făcut ca multă lume să ajungă la 4 GB RAM pe sisteme, după necesități. Ori și cerințele au crescut, dar Windows XP 32 bit nu putea gestiona mai mult de 4 GB RAM. Chiar dacă hardware era posibilă funcționarea, sistemul de operare avea această limitare din proiectare.
![windows_xp_x64_64_bit[4]](http://windowsfaralimite.ro/wp-content/uploads/2010/08/windows_xp_x64_64_bit41.jpg "windows_xp_x64_64_bit[4]")
Abia la 25 aprilie 2005 Microsoft a lansat Windows XP Professional x64, și astfel bariera celor 4 GB RAM a fost depășită. Windows XP Professional pe 64 de biți nu a fost însă un sistem de operare accesibil utilizatorilor obișnuiți. De aceea a mai trecut ceva vreme, mai exact pînă la apariția Windows Vista, pentru ca Windows pe 64 de biți să fie accesibil tuturor. Vista a fost primul sistem de operare Windows lansat simultan pe 32 și pe 64 de biți.
A rezolvat sau nu Vista problema ?
Unul dintre principalele obiective pe care și le-a propus Microsoft a fost rezolvarea problemei limitării la 4 GB de RAM. Reproiectarea kernelului (nucleului) sistemului de operare a permis ajustarea modului de gestionare a memoriei. Dar tot există problema pentru 32 de biți.
Potrivit articolului Microsoft knowledge base 929605, toate versiunile Windows Vista pe 32 de biți suportă pînă la 4 GB RAM instalat pe sistem, dar nu în întregime utilizabili. Motivul este că o secțiune a memoriei este întotdeauna rezervată pentru interfețe de alocare a memoriei. Este o zonă rezervată pentru a se asigura compatibilitatea driverelor, iar volumul exact utilizat poate diferi de la un sistem la altul, în funcție de componentele hardware ale acestuia. În general, majoritatea sistemelor Vista 32 bit cu 4 GB instalați vor raporta memorie utilizabilă maximă 3,5 GB.
Din acest motiv mulți producători hardware au lansat modele de PC-uri (mobile sau nu) cu sistem de operare pe 32 de biți cu 3 GB RAM preinstalați în loc de 4, respectiv un modul de 2 și unul de 1 GB.
64-Bit nu mai este o barieră pentru Vista sau Windows 7 pe 32 de biți
Versiunile pe 64 de biți ale Windows Vista și Windows 7 nu mai au această limitare la 4GB. În schimb, fiecare versiune Vista și Windows 7 au limite superioare
stabilite de Microsoft, ca și criteriu de licențiere.
Iată valorile pentru Vista :
-
Vista Basic: 8 GB
-
Vista Home Premium: 16 GB
-
Vista Business/Enterprise/Ultimate: 128 GB
În cazul Windows 7 avem aceleași valori pentru Starter și Home Basic – 8 GB max. – 16 GB pt. Premium, iar diferența vine la Professional, Ultimate și Enterprise care au limita la 192 de GB față de 128 la versiunile echivalente Vista.
Nici Windows pe 64 de biți nu ne scapă c
omplet de probleme
Îmi amintesc foarte limpede că în momentul în care am trecut la Vista pe 64 de biți pe sistemele mele a trebuit să dau cadou un scanner Canon destul de bun unei persoane care încă folosea Windows XP, iar asta s-a întîmplat pentru că nu existau drivere pentru Windows Vista pe 64 de biți. Mi s-ar fi părut stupid să iau Vista pe 32 de biți doar pentru un scanner.
Driverele sunt uneori o problemă cînd avem de-a face cu sisteme pe 64 de biți. Perifericele vechi trebuie înlocuite cu altele compatibile, ori acest lucru nu este la îndemîna oricui, mai ales în vreme de criză. Față de perioada Vista, în prezent lucrurile stau mai bine din acest punct de vedere, în sensul că producătorii de componente și echipamente hardware proiectează și drivere pe 64 de biți pentru produsele lor de o bună bucată de vreme.
Chiar dacă mulți producători hardware, comentatori și entuziaști s-au așteptat ca saltul general de la Windows pe 32 de biți la Windows pe 64 de biți să vină odată cu apariția Windows Vista, acesta se desfășoară abia acum, în era Windows 7, mai lent poate decît ne așteptăm, dar de data aceasta problema nu mai este hardware, ci software. Încă nu există suficiente aplicații scrise pe 64 de biți, așa că trecerea completă și definitivă la sisteme de operare pe 64 de biți mai are de așteptat. Pînă și Microsoft, chiar dacă a lansat Office 2010 și pe 64 de biți (prima versiune Office pe 64 de biți), nu recomandă încă folosirea acestei versiuni din cauza lipsei de add-on-uri pe 64 de biți și pentru a se evita problemele de compatibilitate.
Din nou concluzii
Majoritatea sistemelor laptop sau desktop vîndute azi au hardware compatibil 64 bit care suportă adresarea a peste 4 GB RAM.
Ceea ce ar însemna automat că ar trebui să vină cu sistem de operare pe 64 de biți. Dar acest lucru nu se întîmplă de fiecare dată.
Personal dacă aș cumpăra un sistem nou aș lua cu Windows 7 x64 preinstalat fără cea mai mică ezitare. Dar eu nu am nevoie de programe speciale și nu mai folosesc de mult programe vechi. În activitatea mea de birou, Microsoft Office și Windows Live Essentials îmi oferă tot ce este necesar. Pentru Web sunt deja unele aplicații pe 64 de biți (programe client FTP de exemplu), dar folosesc în continuare versiuni pe 32 de biți, pentru că nu există cerințe speciale, nici exagerate din partea acestor programe care să justifice versiunea pe 64 de biți.
Orientativ te poți ghida după următoarele :
Dacă vrei un sistem nou și folosești programe noi, moderne, care consumă multă memorie (de exemplu de proiectare, de grafică sau jocuri – dar la jocuri e cu dus și întors – ), atunci poți lua un sistem de operare pe 64 de biți.
Înainte de a cumpăra, însă, consultă un specialist pentru a afla dacă perifericele tale mai vechi de acasă sau de la birou au sau nu drivere pentru Windows 7 x64.
Dacă folosești programe de contabilitate, de exemplu, verifică temeinic cu producătorul dacă se oferă suport și dacă este posibilă rularea acestor programe sub Windows 7 pe 64 de biți. Dacă nu, poți cumpăra Windows pe 32 de biți.
Foarte pe scurt – pentru acasă, poți trece limiștit la sistemul de operare 64 de biți. În cazul firmelor care au nevoie de programe și de periferice mai vechi, poate că deocamdată e mai bine să se meargă pe 32 de biți.
Dacă nu știi nici acum ce să alegi, lasă mai jos o întrebare și cineva îți va răspunde în cel mai scurt timp posibil.
Bun venit ! Sunt Cosmin, tehnician support IT și Web developer. În timpul liber public tutoriale, realizez podcastul "Windows fără limite" și mă implic în comunitatea IT Spark, unde sunt moderator și speaker.
Pingback: Windows fără limite » windowsfaralimite.ro în 2010 – trafic și statistici